De unde vin banii FMI?

De unde vin banii FMI?

Ironia sortii, cele mai mari contributii din visteria Fondului vin din partea celor mai mari datornici ai lumii, marile economii occidentale. De la Wikipedia citire „resursele Fondului sunt asigurate din contributia statelor membre, prin plata unor cote in functie de puterea economică a fiecarei tari. In urma unei majorări cu 45 % a cotei de subscriere incepand cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridica in prezent la aproximativ 311 miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecarei tari este proportionala cu cota subscrisa”.

Are si Romania voturile sale, daca va intrebati. Conform datelor BNR, Romania are o cota de participare la FMI de 1,03 miliarde DST, insemnand 0,47% din cota totala a statelor membre, respectiv 10.552 de voturi, adica 0,48% din total. Cu toate astea, Romania era la sfarsitul lunii ianuarie al treilea mare beneficiar de credite stand-by din partea FMI, ca valoare a fondurilor alocate, dupa Ungaria si Ucraina. Mici-mici, da vanjosi, cum se spune.

Cum se face insa ca state precum SUA, UK cu deficite bugetare de peste 10% din PIB, ori Japonia cu datorii publice de peste 200% din PIB, etc ajung sa finanteze supraindatorarea altora? Marile economii inglodate in datorii pun umarul la echilibrarea bugetelor publice ale unor pigmei, si asta deseori cu pretul unor privatizari strategice in statele in cauza (sigur, in scopul „eficientei”), de regula in folosul reprezentantilor marilor contributori la Fond.  Asta cand imprumuturile FMI n-au reprezentat un ajutor direct dat pentru perpetuarea la putere a unor regimuri discutabile, dar cu o atitudine binevoitoare fata de interesele marilor puteri.

Pentru oricine judeca cu propria sa minte, datoriile acumulate de Vest nu mai pot fi platite in acest moment. Urmeaza o rostogolire dureroasa in speranta ca dobanzile practicate pe piata nu vor urca prea tare pentru a face si acest lucru imposibil. De pilda, la dobanzi de 10% Japonia nu isi va permite altceva decat sa achite dobanzile la imprumuturi.

Vom descoperi curand beneficiile ultimelor imprumuturi si noi, cand rambursarea lor va incepe accelerat. Asa cum descoperim acum beneficiile integrarii in Nato, alianta tuturor impotriva nimanui (cumparam avioane de lupta second-hand si fregate ruginite, ca sa nu ne facem de ras daca tot am intrat, nu?) si avantajele aderarii la UE (nu mai avem productie ci doar importuri, am cedat controlul resurselor si distributiei utilitatilor, barierele birocratice la accesarea finantarilor sunt atat de mari incat am devenit contributori neti la bugetul UE in loc sa gasim acolo vaca de muls promisa; am avut ce-i drept bulele noastre in imobiliar si piata de capital in compensatie).

Cum am ajuns aici? Cu o clasa politica iresponsabila si egoista, care ar face orice ca sa se mentina la putere pana la urmatoarele alegeri indiferent de costul pe termen lung, cu autoritati obediente fata de reprezentantii statelor unde si-au deschis in siguranta conturile bancare. Realizam acum ca „globalizarea” presupune in primul rand globalizarea profiturilor unor mari corporatii. Bineinteles, si a divertismentului ieftin. Nu se poate fara Circ.